Archive for June, 2008

Articol din trecut (recent)

June 27, 2008

Acesta este un articol scris de mine, şi cu mare bucurie publicat în Ziarul Pagini Româneşti, din Montreal Canada. A fost scris acuma ceva vreme, totuşi, nu de mult. Vă las să citiţi, şi să nu uităm, că suntem Români.

90 DE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU PATRIA MAMĂ ROMÂNIA 1918-2008

La 27 Martie 2008 se împlinesc 90 de ani de la Actul Unirii, de la reîntregirea poporului nostru, de la Marea Unire a României cu Basarabia, regiune anexată şi numită astfel de ruşi. Ce este drept, mai lipsesc anumite bucăţi din România mare, fără a menţiona alte teritorii pierdute din România de-a lungul timpului.

Duminica 23 Martie 2008, românii din Chisinău au gasit taria sa uite trecutul negru de dupa anii 40, tot ce a fost dur şi să reaminteasca românilor de o Românie Mare ce a existat. La ora 12:00, miezul zilei în Chişinău, românii din Republica Moldova şi cei din România s-au unit în cuget şi simţiri pentru a sărbători cu anticipaţie 90 de ani de la Unire.

Imediat ce m-am sculat, am mers direct spre combina muzicală, am luat i-pod-ul meu prăfuit, schimbat de nenumărate ori pe la fiecare Futureshop pe care-l mai găsesc prin Montreal, am pus o melodie cântată de Victor Socaciu. Mi-am îndulcit dimineaţa mai departe cu alte cântece româneşti pe tema unirii de-ale lui Tudor Gheorghe, Tatiana Stepa şi Doina şi Ion Teodorovici. Deschizând calculatorul, intru pe yahoo messenger ca să văd ce mai spun cei din Republica Moldova, ce mesaje şi ştiri offline am mai primit de la noii revoluţionari. Între timp, deschid cu nerăbdare alte pagini de discuţii pro-unioniste. Printre ele se află una destul de frecventată, denumită www.curaj.net. Alta mai cunoscuta, www.unimedia.md, rămâne singurul ziar electronic unde se mai scrie ,,liber’’ în Republica Moldova. Din rutină, verific mai apoi grupul Basarabia Pământ Românesc de pe facebook. Suprinzător, acest grup care creşte zilnic, este întemeiat de mai puţin de un an şi conţine aproape 500 de membrii. Printre miile de semnături în petiţii, strigăte spre dragoste, înfrăţire şi unire, îmi exprim şi eu dorinţa şi speranţa că într-o bună zi vom fi uniţi.

Deşi nu este uşor să ai 20 de ani, să fii student, să nu fi trăit decât copilăreşte în ţara ta, dar să doreşti să ştii mai mult despre ea, despre istoria ei şi în special despre Republica Moldova, un pământ cu o valoare sufletească şi istorică. Oare se merită să ne lăsăm de pământurile şi hotarele bastinaşe? Locuri sfinte care deşi pierdute în timpul celui de a-l Doilea Război Mondial, au fost părăsite şi udate cu sânge român pentru păstrarea lor eşuată. Cine suntem noi? Moldoveni? Români? Întâi Moldoveni, apoi Români, sau invers? În funcţie de istoria şi eroii României, care de-a lungul timpului a furnizat o doză relativ esenţiala de oameni importanţi (Alexandru Ioan Cuza, Mihai Eminescu, Ştefan Cel Mare, Liviu Rebreanu)…toţi erau născuţi în Moldova, dar din toată inima se considerau cu mândrie, Români.

Acum nouăzeci de ani a avut loc un eveniment nemaipomenit. O acţiune de libertate, o acţiune de iubire şi de patriotism. Din câte se ştie, după ce a urmat izbucnirea revoluţiei ruse în luna februarie, anul 1917, majoritatea provinciilor anexate prin forţă de către ruşi, începuseră a-şi manifesta interesul de a scăpa de acea înlănţuire ilegală. În particular, Republica Moldova, confiscată anterior prin pactul ilegal Ribbentrop-Moltov, demonstra din ce în ce mai mult un interes fervent pentru a se alătura înapoi României.

Ca să putem întelege mai bine cum au ajuns strămoşii noştri să autentifice şi să realizeze acest eveniment, trebuie să mergem cu un an înapoi în timp faţă de 1918. La data de 3 martie 1917, Partidul Naţional Moldovenesc a fost creat de conducerea lui Vasile Stroescu. La vremea aceea, Vasile Stroescu, actualmente decedat, dar anterior umblat prin Europa şi prin Rusia, fusese un om care-şi făcuse studiile de drept în Moscova, urmând a fi ales printre membrii Academiei Române în data de 24 mai, 1910. Printre multe altele, scopul principal al lui Vasile Stroescu era de a pune la cale un Parlament denumit: ,,Sfatul Ţării’’, care la acea vreme fusese organul legislativ al Republicii. Acest organ politic a declarat Unirea cu Regatul României în 1918. Aceasta a ţinut până în 1939 pană când pactul ilegal Ribbentrop-Molotov, impus de ruşi şi germani, a impus retragerea forţată a armatei române din Basarabia şi Bucovina de Nord. După câtvea înfruntări, care deşi nu au avut nici un succes pentru restituirea şi recuperarea Basarabiei, am pierdut faţă de ruşi mai mult decât fraţi şi surori, am pierdut sânge românesc.

După acest mic rezumat istoric, ceea ce trebuie reţinut aici este că ţările noastre nu sunt două ţări separate, sunt două meleaguri despărţite prin ilegalitate şi forţă. În ziua de astăzi, Românii sau Moldovenii, aşa-zişi în constituţia Republicii Moldova, trăiesc astăzi şi vorbesc Româna cu o majoritate lingvistică de peste 76,8% conform statisticilor. Comunităţile intelectuale de la Chişinău se zbat an de an ca să creeze legături mai puternice cu România, dar din pricina guvernului comunist care este la conducere din anul 2001, mereu la adunările pro-române, manifestanţii sunt împiedicaţi, arestaţi sau ameninţaţi de polţişti şi muncitori ai guvernului care se strecoară printre ei în costume civile. De data aceasta, în cadrul zilei Unirii Basarabiei cu România, la Chişinău s-a organizat o manifestaţie, printre zecile care se pun la cale an de an, fără a gâfâi şi fără a pierde speranţă că într-o zi ne vom uni.

Acesta a fost mesajul publicat cam peste toate paginile unioniste şi pe toţi stâlpii, pereţii şi staţiile de troleibuz din Chişinău.

,,La 23 martie 2008, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ora 12.00, va avea loc un miting consacrat celei de-a 90-a aniversări de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă România şi necesităţii stringente de reeditare a actului istoric din 27 martie 1918, ca unica soluţie de a ne salva de la pieire. Anunţaţi-vă colegii, prietenii, rudele, vecinii, cunoscuţii şi veniţi la acest mare eveniment, care ar putea să însemne, dacă vom fi mulţi şi uniţi, declanşarea ultimului val al luptei pentru lichidarea consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop! Organizatori: Mişcarea Unionistă din R. Moldova; Asociaţia Antipact Molotov-Ribbentrop; Academia de Ştiinţe a Mediului.’’

Mai prin tot Chişinăul se pot găsi afişe de genul ,,90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România’’, ,,Basarabia Pământ Românesc’’, ,,Deşteaptă-te Române’’, ,,Jos hotarul de la Prut!’’, ,,Unire fraţi Români’’ şi multe altele. De asemenea, în cadrul acestei zile, adunarea de români de la 23 martie a fost una paşnică. S-a cântat imnul României cu stăruinţă şi mândrie. Nici un membru al corpului înafară de mişcarea mândră a buzelor şi a pieptului nu se mişca! Ochii românilor prezenţi nu clipeau, iar oamenii stăteau drepţi, cântand cu convingere. Un spirit cu adevărat românesc. Tricoloarele Româneşti şi Moldoveneşti erau cam peste tot în PMAN (Piaţa Marii Adunări Naţionale). În şcolile din Chişinău şi aproape în toată Moldova, unde spiritul românesc încă traieşte înfocat, s-au organizat afişări cu postere despre Unire şi lecţii deschise de istorie (nu istoria integrală impusă de Vladimir Voronin, ci istoria internaţională care dă o dovadă clară despre legăturile de neam între România şi Republica Moldova). Alte evenimente de genul discuţiilor la mese rotunde despre Unirea din 1918 le-au dat o şansă elevilor să-şi exprime părerile, nostalgia şi întrebările care mereu nu sunt puse şi abordate în rutina educativă de zi cu zi.

În România, diverse organizaţii, grupuri şi artişti şi-au combinat forţele şi dorinţa pentru a susţine idea Unirii Basarabiei cu România. De exemplu, FDRM-ul (Forumul Democratic al Românilor din Moldova) au pus la cale o acţiune denumită ,,Marea Adunare Solemnă’’ care urmează să se desfăşoare cu genericul ,,90 de ani de la Votarea Actului Unirii Basarabiei cu România’’. Încetişor, această organizaţie vrednica a vizitat şcoli şi licee, insituţii de învăţământ superior şi de specialitate pentru a informa Românii despre actuala situaţie şi cea din trecut, întrucât şi posibilităţile pentr un viitor comun. Aşadar, se organizează la Cluj ,,Festivalul Basarabia 2008’’, unde o serie de invitaţi gen: Compact, HIpnot, Alternosfera, Catalin Josanu si Gândul Mâţei vor fi prezenţi.

În săptămâna 23 Martie 2008 – 30 Martie 2008 se vor organiza şi alte evenimente, printre care putem aminti manifestarea din Centrul Chişinăului, care se va desfăşura la data de 27 Martie (ziua oficială a-l actului de Unire), aceasta fiind urmată de un concert cu grupuri venite din România în clubul Star Trek (29 Martie 2008).

Dorim să vă anunţăm că în data de 30 Martie 2008 la orele 13:00, în Montreal, Canada, la Biserica Sfântul Nicolae, 3403 Delisle (Metroul Lionel-Groulx) se va ţine o conferinţă pe tema ,,Unirea Basarabiei cu România’’. De asemenea, va fi şi o expozitie pentru a comemora cei 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă. Se include un concert de muzica populară susţinut de orchestra Virtuozii Europei. Intrarea 20$ (10$ copii).

Discuţiile pe tema unirii continuă până şi în ziua de azi iar acestea cu siguranţă nu vor înceta. Manifestaţiile îşi vor urmări cursul lor şi ele, precum va face şi preşedintele României, Trăian Băsescu, susţinând că ,,Republica Moldova este o mare de Români!’’. Între timp, în cadrul celui de-al VI-lea congres al PCRM, preşedintele Vladimir Voronin a declarat ca limba rusă este o limbă de stat. Încheiem articolul cu o copie clarificată a Actului Unirii acompaniat de vorbele unui veteran care a fost prezent în data de 23 Martie 2008 la Chişinău. Cu bucurie şi speranţă a spus următoarele cuvinte: ,,Eu am 90 de ani şi de acuma voi împlini 91 şi aş vrea să mă scol şi să văd şi eu Unirea cu Patria Mamă!’’. Şi noi vrem Unirea bunicule, şi noi…


Puterea celor patru – The power of four – Le pouvoir des quatre – El poder de los cuatro

June 24, 2008

ROMÂNĂ:

Am decis să scriu acest mesaj în patru limbi. Mă gândesc, pe bune, să mă apuc să public în patru limbi. Nu va fi simplu, şi asta este clar în capul meu, totuşi, limbile se întreţin. Deci, aici se află o poezie, său cel puţin o tentativă, o încercare lugubră pentru a scrie în spaniolă. Deşi vocabularul meu e limitat, cel puţin, aici se află cinci ani de cursuri non-stop, rezumate în câteva rânduri. Titlul: Privire fără nume

Poezia este bazată pe încercarea de a mă strecură în pielea unei fete, unei femei, care târâie o povară necunoscută. Vă las să citiţi.

FRANÇAIS:

Bonjour à tous et à toutes. Voilà c’est mon premier message en français, rien de fantastique, juste une tentative d’écrire un poème en Espagnol, et par chance, celui-ci ne vous provoquera aucune crise cardiaque où quoi que ce soit! J’attends de vos nouvelles en espérant des critiques constructives!!!!

ENGLISH:

Here below is a poem in Spanish. My very first one. Basically, I am trying to slide into the skin of a lost woman. Her age is unknown, which is why it is was so difficult to actually write it. I have no idea what kind of a woman she is, bottom line factor is that she is female, and thinks like a female, no more, no less. Bluntly enjoyable, or so I hope!

ESPAÑOL:

Esta es la historia de una chica triste. Su alma está destruida de dolor a causa de un hombre. El se fue de su vida, y hoy día ella está solita. Ella tiene miedo. A veces, para escribir intento de ponerme en el alma de algunas personas para sentir lo que ellas sienten. Es un sentimiento muy especial porque siendo hombre, no es siempre fácil ponerte en el alma de una mujer. Pues, al base, somos seres humanos, y todos tenemos un, si no más de un corazón herido…. Espero que vos gustará…

Mirada sin nombre

Aquí te estoy esperando, sola con el frío nocturno
Mis palmas se congelan mientras espero sola
La arena mojada respira asfixiada

Mirando lejos, no te puedo olvidar
Estas allá, me miras, me tocas, me besas
Y aquí hace siempre frío, la calma se fue desde mucho tiempo

Las noches son extrañas sin tu calor
Las paredes sin sabor y sin color
La música sin ritmo, sin amor

Y aquí estoy, mirando lejos, no te puedo olvidar
Estas allá, me miras, me tocas, me besas
Y aquí estoy, sobre la arena mojada

Solo con el frío nocturno, mis palmas petrificadas
Estatuadas de temor, apasionadas de dolor
Coloradas, lindas y negras bajo del sol…

Scrisoare pentru utilizarea diacriticelor, o luptă a lenei/nepăsării!

June 23, 2008

Stimată Doamnă Maria Petre,

Am ajuns întâmplător pe pagina voastră web şi am văzut că îndepliniţi funcţia de europarlamentară a României.

Sunt un tânăr de douăzeci de ani şi doresc să vă transmit mesajul meu. Am plecat din România împreună cu părinţii mei acum 13 ani. Actualmente, trăim în provincia Quebec, Canada. Aici, în provincia Quebec, limba oficială a provinciei este franceza. Canadienii francofoni, majoritari din Quebec, se ţin cu dinţii de franceză, limba lor maternă şi luptă zilnic pentru ca aceasta să nu fie influenţată de frontierele anglofone ce ne înconjoară. Aşadar, toate paginile web sunt scrise corect, iar cuvintele sunt acompaniate de toate accentele necesare, fiindca ei consideră că a trecut perioada când accentele erau indisponibile pe sistemele informatice.

Dintr-un interes personal, m-am ţinut cu toate forţele de română, limba mea maternă, şi tot ceea ce mă leagă de România (tradiţii, obiceiuri, leacuri, proverbe).

Întrebarea mea este (fără a dori a fi interpretată ca o observaţie) : deoarece am remarcat că utilizaţi accentele în limba franceză, fiind eu însumi vorbitor frecvent al acestei limbi, de ce nu utilizaţi diacriticile în limba română pe pagina voastră de pe internet? (http://www.mariapetre.eu)

Sunt mândru că noi, românii, peste tot în lume, nu dăunăm structurii şi frumuseţii limbii franceze.

Eu cred că orice român, având o funcţie reprezentativă a României şi a românilor, trebuie, deşi e mai complicat, să depună un efort egal pentru a scrie corect în limba maternă. Asta înseamnă, chiar la tastatură, să integrăm cu toţii diacriticile în cadrul cuvintelor scrise în limba română, precum faceţi când adăugaţi accentele în limba franceză.

Acest gest ajută imaginii voastre ca deputată europeană şi va da un exemplu onorific şi cât mai profesional pentru toată gama de pagini web româneşti, care, deşi sistemele de operare moderne există, şi-au permis să fie prinse în aceeaşi capcană.

Eu, ca fire, nu sunt perfect. Nimeni nu este. Adeseori, deşi am grijă să mă autocorectez, mi se întâmplă să fac greşeli chiar în limba română, precum le fac în celelalte limbi cu care m-am înarmat până-n ziua de astăzi. Totuşi, prin preţuirea limbii române şi păstrarea imaginii ei prin respectarea regulilor ortografice, noi, Românii, ca şi alte naţiuni care nu vor să se piardă lingvistic, avem ca misiune să demonstrăm că ne valorizăm limba, trecutul, prezentul şi viitorul culturii Româneşti.

Am marea speranţă că veţi lua măsurile necesare pentru a apăra limba română.

Cu respect!